Concentrarea dezvolta inteligenta, gandirea analitica, orientarea pe solutii. Puterea de concentrare este de asemenea un ingredient foarte important in succesul ca adult. Rabdarea insa, contribuie mult si la fericirea viitorului adult.

Satisfactia pe care o simti atunci cand reusesti sa obtii ce ti-ai dorit dupa multa truda, implicare si ambitie nu poate fi insa inlocuita de nimic, mai ales copil fiind. Iar aceasta satisfactie o poti obtine daca ai incredere si rabdare ca daca mai incerci o data vei reusi, si concentrarea necesara sa duci acel lucru la bun sfarsit.

Mediul si principiile Montessori sustin, faciliteaza si cultiva aceste abilitati.

Il urmaream de o saptamana incercand sa inteleg care ii este scopul. Speram cumva sa fie unul. Stiam din ce citisem ca ei intotdeauna stiu ce vor si ca in mintea lor totul are logica atunci cand isi propun ceva, ii ajuta in imbunatatirea ordinii si linistei interioare sa duca la bun sfarsit ceea ce isi propun, insa este fascinant sa vezi in practica un exemplu. A prins un moment in care doar el si Andrei au mai ramas in sala, ceilalti dormeau. Ambii au profitat de liniste si au lucrat la activitatile preferate in acea perioada: Vladimir la ordonarea cartilor si Andrei la insirarea margelelor pe snur (Andrei atunci cand se concentreaza intens canta - ascultati-l ce inclinatii are, chiar :) )
Am reusit in acea zi sa si inteleg ce vroia sa faca, urmarindu-l - sa puna toate cartile pe un singur raft fara sa mai cada vreuna (cartile sunt mai multe cu una ca suprafata totala comparata cu cea a raftului ca sa poata sta toate pe un singur raft, intotdeauna cadea macar una, se enerva si le trantea pe toate). Asta dupa o saptamana in care a avut incercari zilnice si fara reusite, ba mai mult, cu multa frustrare la final. Am crezut la un moment dat, renuntand la idee, ca este un modalitate de a-si manifesta frustrarile si ca e o revolta ca imi impart atentia asupra mai multor copii. Ceva insa m-a infranat sa ii corectez manifestare si sa ii ingradesc actiunile.
In ziua aceea i-am dat cumva credit si i-am protejat momentul. M-am asezat si eu pe o perna avand clar in minte ca acum il voi observa numai. Dupa 5 minute in care a avut 4 incercari nereusite de a le aseza pe raft si turnulet pe jos, vazand ca nu renunta am pornit inregistrarea. Cateva momente in care am vrut sa il 'ajut' cu cartile care picau, au existat. Le-am inhibat in speranta ca voi afla acel scop si curioasa cumva cat mai rezista si el calm si ce solutii mai gaseste.
A meritat!
Am fost uluita cata rabdare poate avea un copil de varsta asta (1 an jumate) cand are ceva in minte si ce bucurie simte la final. Cum sa ii rapesti acest moment facand lucrurile in locul lui? Recunosc, ca mama, am mai facut-o.
A fost o lectie foarte placuta si dura in acelasi timp pentru mine: mandria adultului ca stie mai bine, ca intuieste nevoia copilului, era cat pe ce sa ma faca sa ratez bucuria de pe fata lui cand si-a indeplinit obiectivul propus. Chiar este bine sa fii mai umil in fata copilului si sa accepti ca ei stiu mai bine ce au de facut si invatat si sa ii 'asculti' cu atentie ca sa le poti observa si sustine potentialul, sunt realmente fascinanti daca li se permite.
Vizionare placuta! (ce gaseste pe jos la final este o cutie, a se observa cum se schimba la fata cand o vede:)) )